magdaMagdalena Manea iubește să scrie. O face bine pe blogul personal: foaiededrumlung.blogspot.ca. Povești de viață reală, gânduri sincere, paralele inegale între lumi personale, comparații între est și vest. E libertate multă de creație pe spațiul său virtual. Duce dorul vremurilor când bătea coridoarele Parchetului General sau holurile Parlamentului României, în anii `90.

A fost o voce tare și cunoscătoare la ”Evenimentul zilei”, pe vremea când ”Bulina” lui Ion Cristoiu dădea ora exactă în presa de după Revoluție. Magda a făcut carieră în investigații jurnalistice atunci când România politică începea să jefuiască pe capete. A cedat în cele din urmă presiunii date de construirea unii viitor decent la adăpost material și a luat avionul spre Canada. Aici, o viață nouă, o  lume nouă, o luptă nouă. A încercat, la început, să mențină legătura cu presa punând pe hârtie un ziar în limba română.

După care a făcut saltul spre o profesie fără nicio legătură cu presa. A bifat cu succes provocarea financiară a vieții sale. Dar chemarea cuvintelor era prea puternică. Așa a născut blogul amintit mai sus și așa trăiește cu aceeași pasiune emoțiile jurnalismului de altădată. Magdalena Manea iubește România prin toți porii ființei sale. Visează să revină acasă. Până atunci face ”șpagatul” între cele două lumi. Recent, a fost în vizită în România și a scris la pas simțiri despre călătorie. Una dintre ele învăluie atmosfera plină de surprize pe care a respirat-o la Muzeul Național de Artă al României. E interesant de văzut cum a redescoperit Bucureștiul cu mintea și sufletul unui jurnalist pur-sânge, dar cu ochiul rece al omului trăit în civilizația canadiană. Iată câteva consemnări:

 

”O călătorie de o asemenea intensitate emoțională și un asemenea impact n-am mai avut de când am făcut India și Pakistanul, la mijlocul anilor 90.

Motivul: în România am mers mult pe jos, am atins cu mâna și cu privirea, am simțit oamenii de aproape, am văzut nevăzutele în mod obișnuit, am plouat și am însorit pe unde am trecut, am simțit frigul serii și dogoarea amiezii nu din mașină ci pe jos, afară, în aer liber, cu toate simțurile cuplate la ce mă înconjura.

Am ajuns cu avionul iar acolo am luat troleul, autobuzul, tramvaiul, trenul, metroul, taxiul, vaporul a mai lipsit.
Ajung într-o zi la Muzeul Național de Artă al României din București și, zic, ia să facem o cură de frumos și de cultură. Muzeul funcționează în fostul Palat Regal, lângă Sala Palatului, vis-a-vis de Ateneu, pe Calea Victoriei.

Intru și țin stânga în sălile cu exponate, c-așa știam eu prin străfundurile memoriei  că se face la muzeu. Am rămas fără cuvinte de la intrare, v-o jur, este atât de frumos renovat palatul de te intimidează. În fine, iau stânga și-ncep cu pictura românească în secolele XIV-XVI.

Ajung la sălile cu picturi din secolele  XVII-XIX. După cum urmează: portret de bărbat cu caftan și tichie turcească, alt portret de bărbat cu straie turcești, portret de fanariot, portret de grec, portret de armean, iar portret de turc, femeie cu copil, copil de boier cu cățel, fetiță cu pălărioară de vară, un cap al unuia, alt cap, cap, cap, cap, femeie cu batistă, cap, cap.

Aici realizez că treceam cam ca gâsca prin apă prin muzeul Numărul Unu al României.

Mă opresc, îmi trag sufletul și mă-ntorc din drum la sala întâia. (…)

Am ieșit afară, în lumina de vară a începutului de mai și-am simțit culorile, mirosul tablourilor cățărate pe mine, legate în chingi în fundul retinei. Mâinile îmi căpătaseră gesturi de lebădă, pasul rezona cu piatra cubică, sufletul mi-a intrat în implozie. Mi s-a pus nodul în gât.

Abia după ce-am ieșit din muzeu am simțit emoțiile artei ce-și împărtășise taina cu mine și mi s-a pus un nod în gât, de neputință, de spaimă chiar.
Nu e ușor să te invadeze propria cultură, după atâția ani.

Primeam o lecție anume, venisem din America, am realizat, uitasem cutumele și normele artei.

Un cutremur de revoltă m-a străbătut și avea să fie urmat de aftershock-uri, încă vreo câteva zile.
Ghici de ce.”

Citiți reportajul complet, AICI

, ,

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *