Copiii rămaşi în urmă, copiii noştri-Campanie ROMBEL pentru sesibilizarea factorilor de decizie la nivel european şi naţional

Written by

Din păcate, în vremea în care liderii politici puneau la cale libertăţile fundamentale ale Europei, nu au calculat consecinţele nefaste ale mobilităţii muncii în ceea ce priveşte copiii rămaşi în urmă. Astăzi, avem sute de mii de copii lăsaţi acasă cu precădere în România, Polonia, Lituania, Estonia, Bulgăria.

Şi nimeni nu îndrăzneşte să vorbească despre reîntregirea familiei fiindcă nu este ” politically correct”, mai ales acum, când avem valuri masive de refugiaţi a căror integrare, lăsând la o parte orice teorie a conspiraţiei ruseşti ori americane, necesita reglementari şi eforturi pe toate planurile.

Cine anume îşi poate asuma un astfel de discurs politic fără să pară cel puţin nebun, eurosceptic ori discriminatoriu?

Stimularea reîntoarcerii mamelor, a părinţilor plecaţi la munca pentru un termopan şi-o microcentrala de apartament, ghiozdan şi ghete de iarna devine astfel o chestiune inabordabilă, deranjantă. Revenirea lor însă este necesară. Conform statului român, avem aproximativ 83.000 de copii cu cel puţin un părinte plecat în străinătate.

La nivel central, Direcţia Protecţia Copilului din cadrul Ministerului Munci, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice prezintă, trimestrial, o situaţie statistică elaborată pe baza datelor raportate de către serviciile publice de asistenţă socială (SPAS) de la nivelul fiecărei unităţi administrativ/teritoriale şi a direcţiilor generale de asistenţă socială şi protecţia copilului de la nivelul fiecărui judeţ/sector (DGASPC). Această situaţie statistică nu reflectă numărul total la copiilor cu părinţi plecaţi, ci doar al acelora ale căror situaţii sunt cunoscute şi înregistrate de SPAS/DGASPC.

Câteva studii sunt concludente pentru demersul nostru:

Organizaţia Salvaţi Copiii prin studiul din 2007„Impactul migraţiei părinţilor asupra copiilor rămaşi acasă” a evidenţiat, printre altele, faptul că:

lipsa mamei este mai des şi mai intens resimţită de majoritatea grupului ţintă, atât pentru că aceasta este cea care se ocupă de majoritatea treburilor gospodăreşti care, în lipsa ei, revin în grija copiilor, cât şi pentru că mamele reuşesc în general să construiască o relaţie apropiată şi o comunicare deschisă cu copiii;

apar probleme de comunicare în special între copii şi bunici, percepute a fi cauzate de diferenţa foarte mare între sistemul de valori adoptat de fiecare, de stilul de viaţă diferit şi de capacitatea redusă a celor în vârstă de a se adapta noilor valori sociale, a stilurilor de viaţă moderne, specifice tinerilor;

 

Fundaţia Soros România, ”Efectele migraţiei: copiii rămaşi acasă”, 2007 şi „Efectele migraţiei: copiii rămaşi acasă. Riscuri şi soluţii”, 2008 (studii realizat în cadrul unui program de cercetare mai amplu – „Migraţie şi Dezvoltare”). Studiul arată că migraţia pentru muncă a părinţilor are atât efecte pozitive cât şi efecte negative asupra copiilor rămaşi acasă.

Principalele efecte pozitive sunt legate de bunăstarea materială a copiilor (îmbunătăţirea condiţiilor de locuire, telefon mobil, computer etc.). Între efectele negative, s-a remarcat faptul că plecarea unuia dintre părinţi determină, în unele cazuri, o deteriorare a relaţiei copilului cu părintele rămas acasă. Alte efecte negative se întâlnesc la nivel psihologic; la copiii cu unul sau ambii părinţi plecaţi la muncă în străinătate frecvenţa simptomului de deprimare este mai mare. Este extrem de greu să măsori ce anume primează. Credem că prezenţa părinţilor este de neînlocuit, însă gradul de sărăcie ridicat afectează dezvoltarea corectă a tinerilor într-un mod nefericit, chiar tragic.

Asociaţia Alternative Sociale, „Singur Acasă”, 2007 (studiu realizat în cadrul proiectului „Home Alone”; coordonator cercetare Dr. Gabriela Irimiescu). În principal, rezultatele acestui studiu au evidenţiat faptul că:

principalul motiv al migraţiei este lipsa banilor;

frecvenţa familiilor destrămate este mai mare în rândul familiilor de migranţi;

plecarea părinţilor are efecte negative asupra copiilor: aceştia trăiesc sentimentul de abandon, nu le sunt asigurate o serie de nevoi;

apar probleme legate de frecvenţa şi îndeplinirea activităţilor şcolare la copiii care au părinţii plecaţi la muncă în străinătate;

în mediul rural se observă o creştere a responsabilităţilor ce le revin copiilor;

efectele migraţiei asupra copiilor sunt vizibile: schimbarea aspectului fizic, absenteism şi abandon şcolar, probabilitate crescută de a comite infracţiuni etc.

Legislaţie

Ordinul ANPDC nr. 219/15.06.2006 privind activităţile de identificare, intervenţie şi monitorizare a copiilor care sunt lipsiţi de îngrijirea părinţilor pe perioada în care aceştia se află la muncă în străinătate

Legea 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului care a fost revizuita în 2015 printr-o hotărâre prin care completează procedura de monitorizare a modului de creştere a acestor copii. Potrivit noilor reglementari, şcolile sunt obligate să trimită la solicitarea serviciului public de asistenţă socială listele cu toţi copiii care au cel puţin un părinte plecat în străinătate. Ulterior, serviciul de asistenţă socială merge la domiciliul copilului, pentru a verifica situaţia acestuia.

Potrivit actului normativ, serviciul public de asistenţă socială va cere şcolilor, în ultimul trimestru al fiecărui an, informaţii cu privire la copiii:

  1. a) cu un singur părinte plecat în străinătate
  2. b) cu ambii părinţi plecaţi în străinătate
  3. c) cu părintele unic susţinător plecat în străinătate
  4. d) reveniţi în ţară după o experienţă de migraţie de cel puţin 12 luni

Şcolile trebuie să trimită serviciului public de asistenţă socială listele nominale cu toţi copiii aflaţi în aceste situaţii, în cel mult 15 zile de la solicitare. Listele vor cuprinde datele personale şi adresele de domiciliu ale copiilor şi ale familiilor acestora, se arată în comunicatul Executivului.

Noile reglementari din 2015 privind îngrijirea lor prin implicarea serviciului de asistenţă socială nu sunt suficiente. Acestea nu pot înlocui dragostea părintească a cărei lipsa duce la tulburări de comportament, ba chiar suicid. Şi nici nu abordează soluţionarea, reîntregirea familiei.

Vă propun să începem o campanie în acest sens şi să cerem ceea ce ne rămâne nouă, cetăţenilor de rând să facem. Astfel, având în vedere:

Convenția internațională a ONU privind protecția drepturilor tuturor lucrătorilor migranți și a membrilor familiilor acestora, în special articolele 38, 42 și 45,

Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, în special articolul 24, şi întrucât:

libera circulație a lucrătorilor este benefică pentru economiile tuturor statelor membre și oferă angajaților europeni șansa unei dezvoltări economice și personale;

aceste efecte pozitive sunt reduse considerabil de efectele secundare nedorite ale mobilităţii, printre care se numără situația precară în care trebuie să trăiască copiii rămaşi în urmă;

migrația forței de muncă a crescut în mod constant în ultimul deceniu;

migrația forţei de munca are un potențial uriaș de a contribui la dezvoltare, dar există și probleme nerezolvate, atât în țările de origine, cât și în țările gazdă;

mobilitatea forţei de munca poate avea un impact pozitiv asupra gospodăriilor din țara de origine, deoarece contribuie, prin intermediul trimiterilor de fonduri și know-how, la reducerea sărăciei și la creșterea investițiilor în capitalul uman;

totuși, pentru copiii care sunt lăsați în urmă de către părinții care lucrează în alt stat membru, există și aspecte negative deosebit de grave;

deși există politici cuprinzătoare în vederea îmbunătățirii condițiilor de trai și a educației copiilor migranților care se mută cu părinții în țara de destinație, fenomenului copiilor lăsați în țara de origine i s-a acordat prea puțină atenție;

copiii sunt deseori lăsați în țara de origine datorită lipsei informațiilor privind oportunitățile și beneficiile oferite de către țările de destinație;

părinţii nu au de ales într-o situaţie de precaritate sporită;

  1. Solicităm Comisiei Europene:

să întreprindă un studiu de evaluare a dimensiunilor, la nivel european, al fenomenului reprezentat de copiii migranților care sunt lăsați în țara de origine;

să întreprindă o Strategie Europeană privind combaterea sărăciei în zonele mai puţin dezvoltate şi în curs de dezvoltare;

să considere posibilitatea stabilirii unui fond european de reîntoarcere asistată a părinţilor care vor să revină voluntar în ţara de origine prin facilitarea reinserţiei acestora pe piaţa muncii în cadrul Fondului de Garantare pentru Copii;

  1. Solicităm României:

să stabilească o hartă a zonelor de plecare a părinţilor şi o măsurătoare a gradului de implementare a fondurilor de dezvoltare regională ori agricole din zonele problematice;

să intervină activ prin implementarea fondurilor europene şi implicarea organizaţiilor non-guvernamentale în programe de încurajare a reîntoarcerii mamelor/părinţilor în tara- punerea la dispoziţie de formari profesionale şi locuri de munca decente;

să deschidă o consultare publica a partenerilor sociali şi a societăţii civile atât din ţară cât şi din strinatate în vederea stabilirii unei strategii reale, pe termen scurt şi lung, de combatere a sărăciei, cauza principală a mobilităţii forţei de muncă;

  1. Încredințam vouă, cetăţenilor, să aveţi grijă laolaltă cu noi, ca acestea să se împlinească.

 

Articol apărut și în publicația Rombel: http://www.rombel.com/stiri-belgia/56449-copiii-rmasi-in-urma-copiii-nostri-campanie-rombel-pentru-sesibilizarea-factorilor-de-decizie-la-nivel-european-si-national.html

,

One Response

  1. Cine ne creste pana la urma copiii?Pai fiecare sa-si creasca copilul lui.Asa e normal.Eu(de ex)niciodata nu m-am gandit ca responsabilitatea cresterii copilului meu revine altuia.Cand dupa o Revolutie Anti-comunista bravul popor roman alegea tot comunistii cu 85%(20Mai 1990)trebuia sa se gandeasca la viitorul copiilor,la fel si cei ce aplaudau minerii pe 14,15 iunie 1990 trebuiau sa se gandeasca la viitorul lor si al copiilor.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *