Duminică după-amiază, vreme superbă, soare mângâietor în orașul-insulă din Quebec-ul canadian: Montreal. Orașul în care Nadia își obținea 10-le legendar la Olimpiada din 1976. Orașul care nu e nici capitala Canadei (cum cred unii), nici cea a Quebec-ului (cum cred alții). Cele două capitale se află la Ottawa și, respectiv, Quebec City.

E greu să refuzi invitații generoase din partea unor prieteni de suflet. De aceea, împreună cu colegii Laurențiu Ciocăzanu și Ovidiu Popica, am poposit duminică în casa și, mai ales, pe gazonul englezesc al Mihaelei Ciovică. Mihaela e cea care, împreună cu Adrian Ardelean, s-a ocupat de organizarea întâlnirilor noastre la Montreal.

Despre ospățul la iarbă verde nu se poate povesti, pentru că a fost un triumf al abundenței și bunului-gust. Dar nu mică ne-a fost surpriza când, făcând jogging între cele trei niveluri ale casei, ne-au picat ochii pe ecranul unui televizor: era fixat pe Nașul TV, iar la acea oră se redifuza unul dintre dialogurile mele cu doctorul Virgiliu Stroescu, de la “Cronica de noapte”.

Mi s-a părut ciudat: “Cronica de noapte” când e soarele sus?! Eram obișnuit ca, indiferent de anotimp, să intru în emisie pe întuneric și să ies după miezul nopții. M-am uitat la ceas: era 16.15. Am făcut o socoteală: 16.15 plus șapte ore… 23.15 – OK, sunt în direct!

Evident, Laurențiu Ciocăzanu nu s-a lăsat până nu m-a convins să mă apropii de televizor; apoi click! – și poza a fost gata.

Și-am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea-așa!

,

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *