Canada1Turneul din America de Nord pentru promovarea cărții ”Miracolul din noiembrie” mi-a dat ocazia să cunosc mulți români pătimași pentru soarta României lor de suflet. Dar tot așa, în cele aproape două luni de viață pe pământ nord-american, am putut să-mi fac o idee despre ce înseamnă viața de simplu cetățean acolo. Când spun ”America” nu mă refer doar la Statele Unite, ci și la Canada. Azi, SUA sărbătoresc ziua națională, iar Canada a făcut-o acum trei zile, pe 1 iulie. Pentru mine, ele înseamnă ”America”, deși sunt diferențe între cele două state, uneori majore.

SUADar ce m-a fascinat pe mine, dincolo de sistemele diferite, a fost libertatea individului și minimalismul statului. E o lume grea America. Am înțeles din povestiri ce dificil le-a fost tuturor celor care au ajuns peste Ocean. Și au fost mulți. Foarte mulți. America i-a primit, dar nu le-a pus nimic pe tavă. Însă le-a dat ocazia să lupte. Pentru ei și pentru viață. Și cei mai mulți au făcut-o. Din greu. Cu eforturi supraomenești. Indiferent de job, de poziție socială. Au tras la plug și au izbândit în cele din urmă.

Iar America n-a făcut decât să-i lase să-și împlinească visul. Nimic din jur nu le-a creat obstacole. Nici politicienii, nici funcționarii statului și birocrația cvasi-inexistentă, nici vecinii, nici presa, mediul, natura, diferențele culturale sau mai știu eu ce. Nimic. Au găsit doar un teren virgin pe care au trebuit să se confrunte cu ei înșiși, cu neputințele, cu slăbiciunile, cu prejudecățile, cu neajunsurile, neîncrederea, nerăbdarea, sănătatea și multe altele. America le-a oferit șansa de a lupta, de fapt, cu ei înșiși.

Am aflat de la ei ce înseamnă o LUME LIBERĂ. E ceva ce nici în Europa nu întâlnești în multe țări. De exemplu, dacă vorbim de cei interesați să pornească o mică afacere, America e partenerul tău din start. Nu există și nu va exista pe VECI ce se întâmplă în România cu ANAF-ul, Antifrauda, Garda, Mediul, Munca, Sanepidul, Pompierii și alte multe ”organe” de control. Nu există așa ceva acolo. Am întâlnit întreprinzători care n-au avut NICIUN control de șapte ani. ȘAPTE ANI DE ZILE! Nimic. Alții de trei ani. Iar unii NICIODATĂ. Iar mică evaziune face toată lumea. Și Fiscul știe asta. ”Îi lasă pe cei mici să crească, să ia aripi”, îmi explica un bun prieten de ANAF-ul lor închide ochii la faptul că patronii nu-și declară 100% veniturile. Și e logic. Ce interes are un stat să-și terorizeze pătura cea mai dinamică – lumea afacerilor? Dimpotrivă, un stat inteligent și onest preferă mica evaziune în locul sancționării sau mai târziu a închiderii unor afaceri.

Căci așa funcționează. Afacerile înseamnă locuri de muncă, nu șomaj, consum, nu criză, încasări la buget mai mici dar preferabile unor încasări ZERO. Nu mai vorbim de cuvinte precum șpaga, șperț, mită sau alte astfel de grozăvii, care sunt excepția excepției, nicidecum regula.

Apoi am întâlnit o lume a respectului. Adevăr, nu minciună. Nu contează ce faci, cum arăți, ce limbă vorbești sau ce școală ai. Contează să fii OM. Cu ceilalți și cu tine însuți. Nu veți găsi flash-uri pe șosea de la șoferii din spate, nici prea multe claxoane, nici mahalageală în autobuz, nici înjurături la colț de stradă, nici aroganță la ghișee sau în spații publice, nici mârlănie de maidan și țigăneală pe stradă. Vorbim, repet, de regulă, nu de excepții.

Sunt multe de spus, dar voi reveni cu alte ocazii. Am vrut doar să punctez câteva dintre reperele vieții de peste Ocean pentru a-mi explica mie în primul rând de ce e America unde e. Iar concluzia la care am ajuns e clară: puterea Americii vine din libertatea sa fără egal. E direct proporțională cu libertatea. Țările cu mai puțină libertate – economică, politică, socială – sunt mai puțin puternice și pe mai departe tot mai slabe, pe măsură ce scade libertatea de mișcare a individului sau crește birocrația, puterea statului-obstacol. Pe o scară de la 1 la 10, aș spune că America e 9, iar România 2. Marea Britanie poate fi de 8, Germania de 7, Franța de 6, Spania, Italia de 5 și tot așa.

Ioana PopescuDa, așa am văzut eu, la modul simplist, LUMEA NOUĂ. Cea care sărbătorește azi și la început de iulie zilele ei. SUA și Canada. O lume în care oamenii își pun singuri drapelul la geam și poartă însemnele naționale pe mașină sau pe haine fără să-i oblige vreo lege sau  vreun îndemn. E o pornire de suflet. A lor și a românilor care s-au catapultat în acele orizonturi ale libertății de a lupta cu tine însuți, nu cu ”sistemul”. I-am văzut ce simt, le-am citit mesajele de iubire față de pământul adoptiv, le-am înțeles respectul față de țările care i-au primit cu brațele deschise. Așa a devenit America și lumea mea. Un tărâm pe care îl iubesc pentru ÎNCREDEREA arătată celor care i-au bătut la porți. Prin ei, prietenii mei de acolo, pe care i-am întâlnit direct sau pe internet, am ajuns să mă simt și eu puțin canadian sau american. Iată de ce, și pe 1 iulie, ca și azi, pe 4 iulie, sărbătoresc alături de ei și de sentimentele lor. La mulți ani! God bless America!

, , , ,

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *