Oshawa mi-a atras prima oară atenția printr-un singur amănunt: asemănarea cu numele capitalei Canadei – Ottawa. Doar că Oshawa este…pământ românesc! Da, da, nu e o forțare a mesajului de frăție cu românii de peste Prut – ”Basarabia, pământ românesc!”. Este mai degrabă o completare cap-compas către Nord America.

Pentru că există aici o mică Românie atât de inimoasă încât n-are cum să nu-ți intre la suflet. E vorba de oameni care au reușit să refacă lumea lăsată în urmă în jurul credinței lor. Vocea care catalizează aceste simțăminte naționale este părintele Petre Busuioc. Are crucea la gât și se simte în pielea unui răzeș de zile mari care are o datorie istorică față de numele lui Ștefan cel Mare.

Așa și-a botezat părintele și biserica din Oshawa, purtând numele lui Ștefan cel Mare.

”Era cu o seară înainte de alegerea numelui hramului bisericii, conduceam mașina și mă gândeam la volan ce nume să aleg pentru lăcașul nostru de cult. Dintr-o dată pe parbriz am văzut preț de o fracțiune de secundă chipul domnitorului Ștefan. Era fix pe geamul mașinii și mă privea direct, parcă încercând să-mi spună ceva. Mi-a fost clar că biserica noastră va purta numele său”.

DSC_0428

Cuvintele părintelui sună ca un jurământ de credință. Vorbește ferm și cu dragoste despre Vasluiul natal, despre ”oștenii” săi ortodocși din Oshawa, despre steagul României. Păcat că zilele trecute o întâmplate l-a lovit în orgoliul său de patriot tricolorul. Cine a furat drapelul de pe clădirea bisericii!

”Nu-i nimic, punem altul. Să nu creadă ei că românii de aici cedează așa ușor. Iubim Canada, dar și România. Respectăm legea, care cere ca steagul țării adoptive să nu fie mai puțin impozant, dar vrem și tricolorul la loc de cinste”. Grigore Cartianu îl completează cu umor. ”Lăsați, părinte, că e un gest patriotic dacă l-au luat înseamnă că le place. Iar dvs. veți pune altul”.

Preotul nostru bătăios zâmbește încrezător. Asistența, asemenea. Suntem, după slujbă, în sala de conferințe alăturată sfântului lăcaș. Ca-ntr-o mică familie. Grigore i-a întâlnit pe Daniela Cristea Smith și pe soțul său, care au venit la întâlnire tocmai din insula ai cărei proprietari sunt. Da, da, nicio exagerare! Ea a fost colegă cu Grigore de facultate și nu se mai revăzuseră din anii studenției.

”Miracolul din noiembrie” și cărțile Revoluției i-au ”încins” pe românii din Oshawa la discuții. Am descoperit multă lume cu dragoste de țară. De exemplu, pe Camelia Colțan Hociotă și soțul său, ea gorjeancă de-a noastră, oameni care nu stau liniștiți nici la atâta distanță de casă când vine vorba de soarta gliei natale.

DSC_0431

Ionuț Radu, soția lui cea tânără (atât de tânără încât am făcut gafa s-o confund cu fiica sa! sorry!) și sora lui erau cu știrile la zi despre țară. Ionuț a venit de curând în Canada. Recunoaște și el că a rezistat prea mult în Republica Mazăre.

Ionut Radu

Noroc că sora sa, Marcela Radu, era în Țara Arțarului de mai multă vreme, acum s-au regăsit în familie și construiesc aici anti-Republica Mazăre. De fapt, trăiesc viața pe care o doreau acasă, care n-a fost cu putință din cauza cazanului plin de corupție de pe litoral. Marcela vrea o poză cu Grigore și o are. Grație fratelui său cel mare fotograf!

O tânără româncă și soțul ei cel cumsecade, ambii din Craiova, m-au așteptat la intrare în sala de conferințe cu…Rovatinex! Dragii de ei, citiseră de durerile mele montrealeze provocate de ”cariera” de piatră din rinichiul stângaci, și au zis să-mi dea o mână de ajutor. ”Dar să nu-mi spui numele, Laur, că nu vreau să fiu vedetă în rol de farmacist!”, mi-a spus ea glumind simpatic.

George și soția sa, clujeni de origine, ne anunță că ușa casei lor ne e deschisă dacă mai venim prin zonă. Habar n-au ce i-ar aștepta, mai bine nu! George insistă însă cu mașina. ”Dacă aveți nevoie să vă deplasați în Canada, nu ezitați să-mi cereți cheile”, spune el în timp ce-mi oferă o bere rece. George, George, chiar te dai pe mâna noastră?! :)

El dă încrezător din cap în timp ce smulge dopul ce eliberează pofta. E cald, deci sunt și eu pe lista berarilor anonimi. Șofează bravul Ovi, eu am liber la gâl-gâl. Mersi, George! Iar micii de alături fac echipă bună. Iaca, Tăricene, iar ne-am lăsat cumpărați de Diaspora, ai!

Părintele Petre e sufletul locului. Acum e în afara slujbei, ne e tovarăș de întâlnire, dar insistă să mâncăm. ”De la mine nu pleacă nimeni flămând”, ne spune el convins că misiunea creștină bine făcută poate scoate din foame chiar și pelerini ai cărților românești. Nu și nu. Doamne, părinte! Păi suntem sătui…Aș! Îngurgităm micii, altfel gustoși rău!, luăm musai niște beri la pachet, să nu-l supărăm pe Dumnezeu, și sărim în ”șatra” noastră cu cutie de viteze automatică. Intrăm înainte în biserică, aprindem o lumânare și ne reculegem în fața celor sfinte. Cu niște minute în urmă nu ratasem ocazia să ne înfășurăm în cele două steaguri – al României și al Canadei -, păstorite de prelatul nostru național. N-a ieșit o poză prea bună, tehnic vorbind, dar sigur e una care definește pământul ce ne-a primit.

Tricolor Ciocazanu Cartianu

Mulțumim Domnului pentru că ne-a scos în cale o așa Românie frumoasă. Una îndrăgostită de Canada și mai ales de România. De țara-mamă și de tricolorul de acasă apărat atât de vajnic de părintele Petre Busuioc. Un părinte care, apropo, nu trăiește din meseria de preot. Are un job, stați jos!, la celebra companiei de IT americană Dell. Atenție, e project manager la Dell! Nu-i așa că e miraculos ce oameni am întâlnit? Și-atunci îmi vine simplu să găsesc un titlul pentru cele de aici: ”Oshawa, pământ românesc!” Un pământ pentru care părintele-manager IT a ajuns chiar să urce pe turla bisericii, să ”înfigă” acolo steagul, acum dispărut, și să vopsească zi-lumină cupola care dă aură românească locului pe care am călcat și noi, cu voia lui Dumnezeu…

DSC_0435

, , ,

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *