Vocea Diasporei RitiuPrimele două întâlniri, primele două biserici ortodoxe care ne găzduiesc. ”Sfânta Maria” (preot Chesarie Bertea), la adresa 74-th Street, Elmhurst, NY 11373 și ”Sfinții Petru și Pavel” (preot Theodor Damian, al doilea din stânga în imagine alăturată) –  27-th Avenue, Astoria, NY 11102 (lângă East River). Atmosferă de pace românească, oameni dispuși să discute pe subiecte precum  “Crimele Revoluției. Trădare și suferință în decembrie 1989”. Grigore Cartianu povestește detalii din cărțile sale, unii pun întrebări, alții se bucură să schimbe o vorbă cu musafirii care s-au încumetat să le treacă pragul bisericii.

Credincioșii se așază la masă. Fiecare a adus mâncare la pachet, un obicei păstrat cu bună simțire. Aici enoriașii întrețin lăcașurile de cult, nu statul. Nu există pomeni bugetare, ci doar ajutor întru bună rânduire. Preoții nu-și folosesc enoriașii precum mase de manevră, ci împart cu ei bunele și mai puțin bunele vieții în pribegie, departe de casele părintești și de tradițiile locurilor natale.

Nu întâmplător istoria se scrie altfel în spatele sfintelor veșminte pe aste meleaguri. Bunăoară, amănunt interesant: spațiul în care funcționează Biserica ”Sfinții Petru și Pavel” aparține unei biserici de alt cult decât cel ortodox. E vorba de o biserică neoprotestantă. Duminica, după-amiază, neoprotestanții închiriază spațiul lor de rugăciune bisericii românești! Ați văzut așa ceva posibil în România? E de-ajuns să ne amintim ce s-a întâmplat în Ardeal între ortodocși și greco-catolici, care n-au mai încăput în aceeași teacă a spațiului de credință.

Părintele profesor Theodor Damian, de la ”Sfinții Petru și Pavel”, este un erudit. Îngrijește de biserică din dragoste pentru Dumnezeu și nu se închină la zeul ban, căci el nu există. Nu e plătit pentru slujba de fiecare duminică, este profesor de teologie și astfel își asigură supraviețuirea care îi deschide benevol ușa la biserică.

Cu bunătatea ce îi hrănește enoriașii primește la slujbă pe toți cei în căutare de pace. Și tot așa deschide ușa oricărui musafir, indiferent că vine să asculte cântarea bisericii sau vorbească despre cultură ori istorie. Vocea cărților românești e binevenită la masa sa.

Dar există și o masă pe bune, compusă de cele gătite de mirenii săi new-yorkezi. Câte o familie gătește prin rotație și aduce de mâncare pentru cei veniți la slujbă. Iar aceștia stau la pomană, părestas sau ce-o mai fi, dar nu înainte de a-și plăti mâncarea! Da, da, chiar o fac! Doar că banii nu ajung la casieria familiei devenite bucătar peste noapte, ci intră în bugetul bisericii. Nu sunt sume mari, abia dacă ajung la plata chiriei, dar așa supraviețuiește tradiția ortodoxă în lumea multiculturală a New York-ului.

Doamna Lenuța ajută benevol de ani buni. Gătește chiar la biserică, curăță, împarte hrană, spală. E datoria sa de conștiință de când a aterizat pe tărâm american, acum aproape 20 de ani. A trecut prin multe greutăți, dar a ieșit la liman. Se va întoarce doar peste câțiva ani în România, definitiv, înapoi acasă. Are căsuța părintească într-un sătuc, lângă Sibiu. Nici nu putea să voteze cu altcineva decât Iohannis.

”Am fost la ambele tururi de scrutin. La primul am votat repede, la al doilea mai greu. Am stat cam două ore, dar ce m-a supărat a fost frigul din 2 noiembrie. Pe 16 a fost mai cald, dar am stat mai mult la coadă la Consulat.”

Nu simte că a câștigat bătălia. O doare că România în care se va întoarce ar putea fi pe mâna lui Ponta în continuare. Dar nu depinde doar de ea să fie altfel. Îi spun că Iohannis nu arată că vrea să dea de pământ cu Ponta. Înghite în sec și se agită la gândul că a întârziat la întâlnirea de la biserică. Apoi iese pe ușă convinsă că viitorul nu mai poate fi înduplecat. ”Ponta ăsta e nenorocire. Cum se pot lăsa românii noștri atât de ușor păcăliți? Vai ce le poate face acest PSD! Dar sasul nu-l iartă, să știți. Eu am lucrat cu șași, la Sibiu. Tac și fac. Și Iohannis va face la fel. Sasul tace și face…”

Iese pe ușă val-vârtej. A întârziat și părintele Damian chiar are nevoie de ajutorul său. S-a încălzit la New York, după mai multe zile de frig prelungit. Soarele anunță primăvara prea întârziată, iar cerul albastru și norii de alb-intens susțin schimbarea. Doamna Lenuța încă o mai așteaptă, în România…

, ,

2 Responses

  1. “Tace si face…” Pe bune??? Pe spinarea cui???
    Cu ce ne incălzeste pe noi, cei din ţară? El tace si Ponta face… ţara praf.
    De acord, îl lasă să-şi taie singur creanga să fie sigur că vor câştiga liberalii lui alegerile.
    Ce folos? Câştigă alegerile şi-o ţară făcută praf, motiv ca să nu facă nici ei nimic când vor veni la guvernare…
    Tare mi-e teamă că doamna Lenuţa n-o mai avea unde se-ntoarce.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *