Ce cuvinte viperine îmi adresa Ion Iliescu (“un creier bolnav, o minte rătăcită”) când îl întrebam de ce a omorât oameni la Revoluție și la Mineriade!
Ce rugăminți fierbinți îi adresa Petre Roman lui Dinu Patriciu (“Dă-l afară, Dinule!”) când îl evisceram din carapacea cominternistă a tatălui său (trădătorul Valter Roman) și din propria-i carcasă rusească!
Ce amenințări interlope îmi trimitea Gelu Voican Voiculescu atunci când îi spuneam, gingaș, “Măi, criminalule!”
Ce privire kaghebistă îmi arunca Virgil Măgureanu când îi enumeram articolele de Cod Penal pe care le-a încălcat la diversiunile anilor ’90!
Ce plăcere sadică aveau acești nemernici să ne mitralieze la Revoluție, să ne fiarbă în suc propriu în Piața Universității și să ne rupă oasele la Mineriade!
Ce satisfacție majoră am eu, revoluționarul din 1989, “golanul” din Piața Universității, studentul fugărit de mineri în 14 iunie 1990, să-i văd acum târâți în boxa acuzaților, încadrați la “crime împotriva umanității”!
La beci, criminalilor! La ocnă, tâlharilor! La pușcărie, canaliilor!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *