În timp ce Europa întârzie să reacționeze prompt la visul liderilor ISIS de a distruge civilizația europeană, executivul nostru în frunte cu Dacian Cioloș ne livrează zâmbete și speranțe. Agățându-se de ultimele resurse ale poporului român de a își închipui soluții de salvgardare națională(ideea de tehnocrație, am explicat în articolul trecut ce înseamnă nu mai reiau), Cioloș zâmbește.

Europa se clatină și ușor ușor se creaază impresia că trăim ultimele zile ale Occidentului. Nu este exclus, dar ceea ce este fascinant este autarhia noastră cea de toate zilele. Suntem atât de concentrați la ce se întâmplă acum cu guvernul minune de la Bruxelles că uităm de ceilalți! Umanitatea noastră pare că se reduce la granițele României. Ce este dincolo este peste nevoia noastră de cunoaștere.

Doar Zamolxe sfida moartea cu zâmbetul

Nu contează că avem război în Ucraina sau ca Republica Moldova este cocoloșită de multiple crize și cetățenii români de acolo suferă, noi primim ce am meritat o imagine de pragmatism european combinat cu smecherie dâmbovițeană. Contextul intern este iarăși nefavorabil. Am avut proteste, doliu național, tragedia Colectiv. Ce resort interior te împinge să zâmbești când știi toate astea?

Se vor găsi mulți epochimeni care vor judeca simplu: ”Cine nu e cu noi e împotriva noastră !”. Te-ai astepta la mai mult din partea unor oameni cu studii universitare, dar aproape nimeni nu are simțul ridicolului de a se deștepta din beția unei iluzii de proporții naționale.

Cioloș e dovada clară că omul are nevoie să viseze

În România politica a distrus capacitatea oamenilor de a visa cu ochii deșchiși. Tranziția prelungită în agonie a României a redus mult din această resursă specială. Din când în cand ne mai agățam de câte ceva sau de câte cineva în speranța că ne vom mântui frustrările și eșecul personal sau colectiv. Păcat este că amestecăm borcanele și credităm personaje minore ce ascund interese private și politice de vârf. Nu vreau zâmbete, nu vreau sobrietate ci vreau 5 priorități clare pe agenda guvernamentală din care să se realizeze măcar 2 până la sfârșitul anului viitor când vor veni adevărații politicieni să conducă încă patru ani România.

Eu vreau să știu ce facem cu Moldova, cu Ucraina cu Belgia cu Europa și după, dacă mai este timp, zâmbim, că doar suntem oameni. Este cineva împotrivă?

, , ,

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *