Când mergi dinspre Montreal, cale de vreo 40 de kilometri spre vest, cum traversezi râul celor 1000 de insule dai de capătul autostrăzii 13. Faci la stânga, pe 640, și în câteva minute, la prima ieșire, ajungi deja în St. Eustache, un orășel de vreo 50.000 de suflete construit pe malul nordic al râului. Cum mergi spre intrarea în oraș, pe stânga autostrăzii 640, se vede un sit industrial și, în apropiere, ceva ce pare și complex comercial și parc de distracții.Intrare Marche aux PucesȘoseaua care duce spre intrare merge paralel cu autostrada și primul semn că te apropii de porți este o chitară gigantică lângă care stă înfipt un cowboy zâmbareț: ai ajuns deja la Complexul Mathers, una dintre proprietățile magnatului din St. Eustache, Jean-Guy Mathers. Unii localnici spun că investițiile sale au pus St. Eustache pe hartă. Șoseaua care duce la Complex și apoi către situl industrial – o mare carieră aflată tot în proprietatea sa – îi poartă numele. Le Journal de Montreal îl descria nu demult pe octogenarul domn Mathers ca pe un milionar excentric: s-a pregătit deja pentru trecerea la cele veșnice cu un sicriu placat cu aur, iar un Cadillac din colecția personală de mașini clasice a fost deja transformat în dric de lux.

Complexul e o imensă parcare, cu sute de locuri, strajuită de cinci ecrane gigant de cinema funcționale de pe la final de aprilie până prin septembrie, după cum se așează vremea. Te uiți la film din mașină, ai câteva restaurante de tip fast-food prin preajmă iar biletul costă 10 dolari. Pensionarii platesc doar șapte iar miercurea și joia se poate intra și cu șase dolari. Pe o parte din teren, investitorul a construit un club de sport cu terenuri de tenis, badminton, sali de fitness, bazine și spa unde accesul se face pe baza de abonament.

Marche aux Puces, căci așa îi spune locului, e un fel de târg Vitan întins pe mai mult de 18 hectare, deschis vineri, sâmbătă și duminică până pe la 2-3 dupamiaza. La primele ore ale dimineții, negustorii se adună deja la intrarea în parcare cu SUV-uri, dubițe, camionete și camioane. Un loc standard, de 46 de metri pătrați, costă 15 dolari vinerea și dublu în cele două zile de weekend când parcarea cu mii de locuri devine din ce în ce mai aglomerată. Dacă nu ai propriul kit de bazar în aer liber – iar unii vin de-acasa cu rafturi, prelate, rastele, cutii – poți închiria, cu 5 dolari pe zi, o masă pliantă pe care să îți expui marfa.Foto: Vocea Diasporei by O.D. PopicaLa adapostul umbrelelor de soare (un negustor quebeqoise care vine de 8 ani în târg imi spune că sunt zile în care simți și 35-40 de grade) găsești cam orice: fuste, rochii, tricouri, pantaloni, bijuterii, artizanat, perne și saltele, poșete, pantofi, scule și unelte, cosmetice, pielarie, legume, fructe, ochelari de soare, accesorii pentru telefoane, electrocasnice, tablouri, accesorii auto, jucării, răsaduri de gradină; e un fel de Vitan de pe malul Dâmboviței din care lipsește însă echivalentul ”quebecos” al secțiunii bucureștene de SH-uri auto, dominată de Audi, BMW, Opel și Volkswagen. Pentru amatorii de plimbări prin parcuri auto la mâna a doua, Marche aux Puces (piața de mărunțișuri, cum s-ar traduce din Francaise Quebeqoise) nu e locul potrivit.

O plimbare meticuloasă pe la tarabele și rulotele așezate în arce de cerc te poate costa 4-5 ore dacă nu știi ce vrei, o sută-două de dolari dacă n-ai lipici la buzunare și o insolație zdravănă dacă ieși fără pălărie. Trec în grabă pe lângă raiul poșetelor și las nepipăite Gabanele, Versacele și Vuittoanele cu certificat de naștere ștampilat pe vapor, în apele internaționale. La tarabă se vorbește în special franceza de Quebec, din mână în mână trec dolari canadieni dar majoritatea mărfii vine din Asia, în special de la chinezi. Nu dau de Adibas, nici de Pawasonic dar nimic nu mă face să cred, de pildă, că toată colecția de Ray Ban la 10-15 de dolari bucata nu are părinți adoptivi prin China.Foto: Vocea Diasporei by O.D. PopicaDate oficiale preluate de Fundația Canadiană Asia-Pacific arată că deficitul comercial al Canadei în relația cu China a fost aproape 40 de miliarde de dolari canadieni în 2014, în creștere semnificativă din 2012 încoace. Mai mult de un dolar din zece pe care canadienii îl cheltuie pe importuri ajunge la firme din China în timp ce consumatorul chinez cheltuie mai puțin de 4 dolari din o sută pe bunuri și servicii din Canada. Aproape tot ce înseamnă textile vine din China: rochiile pastelate, tricourile, șosetele, lenjeria de corp, lenjeria de pat. Încălțămintea s-a menținut, în 2014, în topul primelor 10 categorii de produse importate din China.Foto: Vocea Diasporei by O.D. PopicaNu mi-e clar de unde vin parfumurile: nu mai întreb de preț, mă uit de la distanță, încerc să scot Nikon-ul (original!?) pentru un cadru rapid, dar negustorul mă privește insistent pe deasupra DG-ului cu rama lată așa că renunț și plec spre legume-fructe. Este secțiunea cea mai animată și dacă afară nu plouă sigur îți plouă în gură: citricele sunt din belșug dar pe tarabă au apărut deja căpșuni, fructe de pădure, struguri de toate soiurile. Negustorii de legume sunt cei mai dotați: își aduc marfa cu camioane termoizolate iar pe tarabele lor cocktail-ul de vitamine arată mereu proaspăt și îmbietor. Sunt cei mai vocali și, în zona lor, e un du-te-vino permanent.Foto: Vocea Diasporei by O.D. PopicaIntru în hala acoperită unde, pe mai mult de un hectar, zeci de magazine își așteaptă clienții. Marfa, cam aceeași; câteva standuri mai bine aranjate par să sugereze că înăuntru, la aer condiționat, poți găsi și altceva decât în zăpușeala de afară. Cei de-aici țin deschis până spre ora 5 dupamiază și, cum nu mi-a mai rămas prea mult timp, trec în grabă pe aleile numerotate ca să nu te rătăcești. La un stand specializat pe încălțăminte de lucru intru în vorbă cu proprietarul. A crescut în partea britanică a Montreal-ului și are afacerea de 20 de ani. Are o franciză cu încălțăminte pentru șantiere – magazinul cu care a pornit în oraș – și două stand-uri în hala Marche-ului din St. Eustache. Cu cel din Montreal spune că face cam 800.000 de dolari pe an (înainte de taxe) la care se adaugă alte 200.000 brut pe an, ce vin din Marche. La stand-ul de vis-a-vis e de strajă soția care vinde încălțăminte de vară. La el, o pereche de bocanci de lucru – de cea mai bună calitate, spune negustorul -, pentru iernile grele din Canada, costa cam 150 – 180 de dolari cu tot cu taxe. Îl întreb cum e cu taxele alea incluse și îmi spune că soția e finanțista afacerii de familie. Îi cere câteva lămuriri în franceză, apoi scoate un carnețel și îmi explică: 4.5% e taxa federală și 9.5% taxa provincială. ”Cam mult!”, zice și se cam sperie când îi explic că la mine în țară TVA-ul e 24%. E mulțumit însă că are afacerea lui și înteleg din discuție că atâta vreme cât face socotelile corect si plătește la timp nu prea are treabă cu controalele.Foto: Vocea Diasporei by O.D. PopicaPărăsesc Marche aux Puces când deja tarabele de afară sunt strânse și singurii rămași sunt cei care au închis mai târziu și n-au apucat încă să îngrămădească marfa în camioane și remorci. Duminica, la plecarea din Complex, miile de mașini stau la coadă să prindă ieșirea pe 640, spre autostrăzile care îi duc către Montreal. Monsieur Mathers era, probabil, prea obosit ca să mai vadă cât de profitabil a fost weekend-ul. În familia sa numeroasă a fost nuntă: aflu de la gazdele noastre că una dintre nepoate (are nu mai puțin de 16 nepoți de la 9 copii) s-a căsătorit cu fiul unor emigranți români, deci pot bănui că la petrecerea din St. Eustache, măcar pentru o noapte, s-a vorbit ro-beqoise și s-a dansat maneloise.

Alte imagini din Marche aux Puces, St. Eustache, Montreal, Quebec

, , ,

About the author

Jurnalist BBC, Evenimentul Zilei, Romania Liberă, Fondator al companiei Spider Media - Smart Connectors, Consultant PR&Comunicare. Pasionat de harti digitale, GIS, tehnologii GPS, iBeacon


One Response

  1. Si la noi la San Jose sant doua Mari parcuri , -l – I se spune fleas market . …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *