Larry Radu iubește românește, dar spune acum cu regret că ”România nu mai este țara noastră!”. A sa, a familiei și probabil a celor care au plecat ani buni în străinătate și se așteaptă să găsească o altă lume, la întoarcerea acasă, peste ani. Povestea sa se adresează și acestei din urmă categorii, fără pretenția de a fi un sfat pentru cei care intenționează să se repatrieze. Totuși, prietenul nostru a avut amabilitatea să povestească pentru VoceaDiasporei.ro pățania trăită acum cinci ani, când a luat decizia nefericită de a se întoarce în România, la pensie. Ideal ar fi ca statul român să tragă o concluzie, după cele povestite, în speranța că alții nu vor mai suferi pe viitor drame precum cea de mai jos. Iată cum s-au petrecut faptele care l-au făcut pe Larry Radu să aibă remarca atât de dură din titlul de mai sus:

”In 2010, o ideee nefericita mi-a trecut prin minte si am hotarat ca, dupa 22 de ani, sa ne intoarcem in Romania. Am vandut casa, am lichidat tot, m-am pensionat (aveam 62!) si am considerat ca avem suficient pentru un trai decent, acasa! Ce acasa frate, ca peste doar cateva luni am inceput sa simt ce se va intampla. Am ales o firma sa-mi construiasca casa, firma care in trei luni nu facuse mare lucru si care ma furase de aproape $ 15.000. Am mers la politia si nimic, firma era falita si banii i-am pierdut! Am angajat alt grup de constructori care au incheiat lucrarea cu toate ca pana la data finalizarii am constatat ca toate taxele, interesele la banci, transferurile bancare, actele la Primarie si mismasurile tipic romanesti m-au mai costa circa $ 12.000. Doar conectarea la apa si electric au costat $ 5000, pentru ca strada era noua si nu avea inca utilitati. Ne-am mutat si peste alte cateva zile hotii mi-au furat bicicletele din curte (nu aveam caini, dar in cateva zile am cumparat doi!). Am chemat politia si nimic, dar absolut nimic.

Aveam un alt teren alaturat pe care-l foloseam ca gradina, mi-au furat poarta de intrare, poarta de trei metri! De fiecare data cand mergeam la cumparaturi plateam taxe pentru tranzactii in functie de valoarea produselor. Cand imi intra pensia pe card, banca romaneasca oprea si ea un comision si ce sa mai zic de faptul ca pensia mea si banii familiei proveniti din tara de unde venisem ramaneau luna de luna in Romania. Guvernul Ponta nu facea nimic pentru mine, doar ma jupuia de banii pe care eu ii adusesem din alta tara. Facusem o mare tampenie, stiam si pe zi ce trecea situatia se agrava. Dupa trei ani am pus casa la vanzare, 2013 inca era criza in Romania si nu ma asteptam sa gasim un cumparator. Totusi a venit cineva si am vandut, ne-am recuperat investitia si ne-am luat talpasita. Stiti ceva, Romania nu mai este tara noastra si va sfatuiesc pe cei ce aveti un dram de minte sa ramaneti acolo unde ati plecat si deja ati prins radacini! Nu va mai intoarceti decat in vizita, dar si atunci, ochii pe portofel!”

Larry Radu a reușit să scape în cele din urmă din jungla România. S-a întors în SUA și s-a pus repede pe picioare:

”Ce mai pot spune este ca odata intors aici, in patru luni am reusit sa ne construim o alta casa in care locuim, suntem fericiti si incercam sa uitam aventura romaneasca.”

Povestea sa merită citită cu atenție de cei care nu sunt hotărâți pe ce drumuri o vor apuca la pensie. Mai ales că tot autorul întâmplării ne spune doar un exemplu despre cât de tragică poate fi birocrația românească, în care nimeni n-a făcut ordine de la Revoluție încoace. Iată o singură dovadă a masacrului anti-cetățean relatată de Larry Radu, care se regăsește în mii și mii de situații similare trăite de cetățenii plătitori de taxe și impozite:

”Ma trimite de la primarie sa platesc o taxa de 298 ron la compania de apa si canal. Platesc taxa si ma intorc cu chitanta la ei. Functionarul era altul si-mi zice ca nu trebuia platita taxa deoarece este inclusa in taxele platite primariei. Intreb, si acum ce fac? Mergeti la ei si va recuperati banii. Merg la compania de apa si solicit restituirea banilor (era $ 100 pe vremea aceia!), stiti ce-mi spune? Ne pare rau, dar am taiat chitanta si nu va putem da banii solicitati, mergeti inapoi la primarie! Alta data merg la fisc sa-mi dea o dovada ca nu am datorii. Functionara ma trimite la posta sa cumpar un timbru fiscal de 1 ron. Alerg la posta, dar posta nu avea timbre de un leu si ofera de 5 lei! Accept si ma intorc intr-o fuga la fisc, ii dau timbru si mentionez ca posta avea doar de 5 lei! Functionara imi ia timbrul semneaza hatia solicitata si alica un timbru de 1 leu pe care-l scoate ditr-un sertar!!! Te ia groaza! De astfel de momente am avut parte cel putin de cateva ori saptamanal.”

, , ,

One Response

  1. Bai handicap international!…
    Ori esti prost, ori esti prost, ca asa esti tu!…
    Uite-te, te rog, la carucioarele care ies din super-market-uri si… lasa vrajeala cu criza si alte smecherii!…
    Sincer, mi-e sila de PROSTI ca tine, care, sincer, n-au ce cauta in tara mea!
    ESTI UN prost!
    BOULE!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *