O eventuală numire a președintelui Klaus Iohannis în funcția de secretar general al NATO ar duce România la un nou nivel și ar însemna profilarea țării noastre ca actor regional de importanță semnificativă în Europa. În mod cert, dacă această nominalizare s-ar materializa, România ar ajunge să contrabalanseze avântul și dinamismul diplomatic al Poloniei și ar avea un statut mult mai robust în politica internațională, un clar câștig de vizibilitate și prestanță, un surplus de încredere cu care oficialitățile și cetățenii români vor fi investiți.

România ar deveni cu adevărat un furnizor de leadership global pentru că vizibilitatea și importanța covârșitoare la nivel mondial a secretarului general al alianței sunt subînțelese. Mai mult, această relație transatlantică, care a împlinit în această lună un sfert de veac, ar genera cel mai important element de leadership politic și instituțional, născut din interiorizarea unor valori care ar fi o excelentă probă de putere a exemplului personal pentru clasa politică europeană, regională și autohtonă.

Fără să ne ascundem după cuvinte și păstrând simțul realităților putem spune direct că România ar avea șansa unui român în cea mai importantă funcție deținută vreodată la nivel internațional, o funcție deopotrivă de anvergură diplomatică și de asigurare administrativă a coeziunii și securității militare.

Nu în ultimul rând, odată cu desemnarea lui Klaus Iohannis ca secretar general al NATO, întregul ansamblu democratic românesc, politica internă, partidele politice și evoluțiile interne vor beneficia de un interes crescut din partea tuturor administrațiilor și cancelariilor lumii.

România ar deveni un punct de referință pentru liderii politici mondiali, precum și pentru sumedenie de redacții și de jurnaliști. Iar dacă acest lucru se va întâmpla, România va deveni prin extensie și o destinație sigură, apreciabilă și confirmată by default, de potențiali investitori, parteneri militari etc.

Prin principiul aripilor fluturilor care stârnesc furtuni, ar fi puține șanse ca un „accident” politic antidemocratic să mai aibă loc la București cât timp Klaus Iohannis ar fi în fruntea administrației NATO, prestigiul și vizibilitatea mondială ar inhiba orice pornire populistă sau autoritară.

România ar avea de câștigat această paletă întreagă de avantaje vizibile alături de nenumărate beneficii pe care le aduce unui stat o funcție de o asemenea anvergură. Este o perspectivă foarte, foarte bună și avem motive solide să fim optimiști. Susținerea de care se bucură la Washington și Bruxelles sunt deja de natură să creeze în aceste luni un avantaj apreciabil în competiția care a început deja.

În fine, cred că mândria noastră națională ar primi o confirmare că nu suntem mai prejos decât alte națiuni. Că putem face performanță pe funcții înalte, că suntem capabili să îndeplinim roluri grele dacă suntem investiți cu încredere și tratați de la egal la egal. Că alegerea sa în două rânduri pentru poziția de șef al statului a fost un moment de confirmare a sa și în definitiv a capacităților noastre de a decide indiferent de etnie, religie, regiune. Că nicio propagandă nu poate înfrânge dorința unei națiuni de a fi reprezentată demn și onest.

Alexandru Muraru, deputat PNL

(sursa: Digi24.ro)