PUTIN NU E UN DICTATOR.
Putin este doar vocea marii majorități a poporului rus.
În 2017 am vizitat Moscova și Sankt Petersburg și ca în fiecare loc nou în care ajung, am încercat să merg într-o piață locală, de cartier, căci acolo vezi oamenii adevărați, nu în centrul orașelor. Ce m-a frapat cel mai mult a fost multitudinea tarabelor de suveniruri din timpul URSS: insigne, fulare, steaguri, timbre, păpuși, tablouri sau afișe, toate aveau faimoasele însemne cu secerea și ciocanul și cele 4 litere super-cunoscute CCCP.
Rusul este încă nostalgic după vremea URSS-ului și când Putin a afirmat că destrămarea URSS este „cea mai mare catastrofa geopolitica din secolul trecut” a vorbit în numele poporului rus care așa consideră în marea lui majoritate.
Războiul declanșat acum mai bine de o lună vine din acest spirit colonialist al rușilor, revizionist acum. Putin este doar liderul care a facut posibilă reînvierea visului unei națiuni.
Citesc opinii că agresiunea declanșată de Putin are sursa într-un autoritarism specific dictaturilor. Eu nu sunt de acord cu acest punct de vedere. Putin a fost ales în mod democratic și toate sondajele de opinie merg într-o direcție clară de susținere populară masivă a acțiunilor declanșate de președintele rus. Vedem zilnic intelectuali, sportivi, artiști, oameni normali care își arată susținera pentru “operațiunea specială”. Dacă vorbim de o manipulare de manual, ține de datoria fiecărei națiuni de a vedea dincolo de minciună. Și rușii sunt datori să asculte măcar acum dramele familiilor din Ucraina, a oamenilor care au fost nevoite să își părăsească casele în peste un sfert din cazuri.
Eu consider că întreg poporul rus este responsabil pentru dramele petrecute în vecinătatea Rusiei și asta nu de ieri de azi. Toată lupta de recucerire a spațilui ex-sovietic este dorința marii majorități a rușilor și oamenii, ca și liderii, sunt conștienți de prețul pe care trebuie să îl plătească pentru acest vis.
Ce nu înțeleg ei este faptul că Rusia nu mai are nimic de oferit popoarelor “surori”, nimic nu o mai face frecventabilă. După cel de-al doilea război mondial, o jumătate din Europa s-a aflat sub influența Rusiei. Mulți dintre noi am văzut ce a însemat asta și pe rând cehii, maghiarii, polonezii, românii s-au revoltat și au ales LIBERTATEA. Dacă ne era atât de bine cu rușii, niciunul dintre noi nu și-ar fi dorit să schimbe acest lucru. Schimbarea în general generează frică, însă iată, Rusia aduce atât de mult rău, încât decizia de a se rupe de tot ce înseamnă Rusia e cât se poate de limpede.
În momentul în care ucrainienii au ales să moară în stradă pentru ca poporul lor să fie liber, pentru ca copiii lor să poată avea șansa să își decidă singuri viitorul, rușii au reacționat în acelși fel în care au făcut-o de mai bine de un secol: cu tancul. Ucrainienii s-au aflat deja sub influența rușilor atâția ani, dacă o duceau atât de bine, de ce și-ar dori să iasă de acolo? Sunt oameni liberi și absolut fiecare popor are puterea să își decidă singur viitorul, direcția care duce oamenii spre mai bine.
Politica este despre oameni nu despre tancuri.
Ce fac rușii de atâția ani aduce aminte de Germania acelor ani negri ’30-’40: dezumanizarea națiunilor. Ei nu văd țările ca locuri populate, pline de oameni cu opinii și aspirații, ci ca niște teritorii utile, pătrățele pe o tablă de șah pe care își doresc să domine. Punctul de vedere al oamenilor din țările lor vecine nu contează, ei sunt cei ce decid ce e bine și ce e rău pentru toți, îi subapreciază atât de mult, până în punctul în care îi ucid fără niciun fel de mustrare.
Pentru ruși, vecinii lor sunt sub-oameni deși în afară de gaz, ei nu au nimic atractiv, nu au altceva de oferit. Cunoașteți măcar o marcă, un brand rusesc care să domine la nivel global? Vreun domeniu în cere cercetarea rusească să aibă prim-planul umanității?
Bogăția resurselor, în loc să aducă bunăstare oamenilor din Rusia, i-a transformat în sclavii conducătorilor care le promit stălucirea de altă dată, din timpul CCCP-ului, când erau stăpânii atâtor pământuri, dar pline de oameni nefericiți. În loc ca grație exporturilor de gaze și petrol, conducerea Rusiei să investească în prosperitatea generațiilor viitoare, aceasta, prin corupția deja super-cunoscută, condamnă la subdezvoltare rușii de azi și de mâine, tot tineretul acestui secol urmând a trage ponoasele nostalgiei unor oameni care nu pot înțelege că istoria are un singur curs, înainte.
Faptul că rușii încă trăiesc în trecut va penaliza viitorul acestor oameni pentru generații întregi.
Marea beneficiară a nebuniei rușilor este China. Nicio țară democrată nu o să mai facă business serios cu ei pentru ani buni, cine o să mai aibă încredere în ei? Rusia devine în aceste clipe o piață de deschidere a industriei chineze, o colonie cum le place rușilor să râdă de europeni.
Îndreptându-se către est, apropiindu-se de China, Rusia nu își extinde optiunile ci și le restrânge drastic, la singura mare economie care poate face afaceri cu ea. Da, China o să le cumpere gaze și petrol la un preț cu mult sub piață, o să aibă un avantaj competitiv clar față de alte zone ale lumii. Însă China nu o să riște niciodată comerțul cu America sau Europa pentru a apăra o Rusie care nu poate să îi ofere nimic mai mult decât materii prime ieftine.
Modelul de dezvoltare al comunismului chinez este bazat pe prosperitate economică, este deci fundamental diferit față de modelul rusesc de azi care își sărăcește populația. Partidul Comunist Chinez, chiar dacă are gânduri revizioniste, de expansiune teritorială, Taiwanul fiind cea mai apropiată țintă, nu o să își permită niciodată să fie exclus, macar parțial, din comerțul internațional, chiar măcar la o scară mult mai mică față de cum este Rusia exclusă azi. Deci China o să se folosească de Rusia și de contextul internațional actual, însă înțelege foarte bine riscurile ce ar decurge dintr-o agresiune similară față de o țară independentă.
Dramele copiilor din Ucraina nu vor fi uitate pentru generații întregi, rușii nu vor mai fi bineveniți în niciun sat ucrainian și crimele înfăptuite în aceste săptămâni vor fi în toate cărțile de istorie ale vecinilor noștri care luptă în cel mai admirabil mod cu putință pentru libertate, pentru posibilitatea de a-și decide singuri soarta și viitorul.
Pe lângă nașterea unei mari națiuni europene, cea ucrainiene, Putin nu reușește decât să își izoleze propriul popor, însă acest lucru nu îl interesează foarte tare. Ca și în cazul Germaniei interbelice, o națiune nu e văzută ca un conglomerat de oameni și rolul statului nu e de a aduce prosperitate oamenilor.
Poporului rus nu o să îi rămână decât să se scuture de acești lideri care îi înfometează și îi fece paria planetei. Trebuie însă să își dorească lucrul ăsta, să fie liberi și să își aleagă lideri care să le aducă prosperitate, nu crime.
Și dacă ne utăm la cursul istoriei, libertatea mereu iese la suprafață.
–
Foto: „The bare-chested man in front of the occupiers tank” de Ladislav Bielik – Piața Šafárik, Bratislava, august 1968